De la cuminte la sexy sau cum am invatat eu cum e cu machiajul cotidian

scris de Raluca Ene, Guest Blogger

M-am intrebat intotdeauna cum descopera femeile machiajul. Mie, cel putin,mi-a luat o vesnicie :)

Am fost o adolescenta cuminte, desi eram curioasa si ma bagam in toate activitatile extrascolare posibile :) Dar nu ma preocupau cosmeticele prea tare, desi mama a fost o cocheta toata viata si nu i-au lipsit niciodata fardurile sau rujul din poseta. Pe mine nu ma atrageau – mi se pareau o bataie de cap incredibila, cu multe chestii pe care trebuie sa tii minte in ce ordine le faci si mult timp consumat, ca sa nu mai vorbesc de rabdare...

Pana cand am avut primul job intr-o agentie de relatii publice. Parca ma vad la interviu – parul lung si drept, pana la coate, prins regulamentar in coada de cal pe ceafa (citisem eu ca asa e profesional), nemachiata (pentru ca inca nu stiam ce-i aia), cu o camasa care, sunt sigura, nu-mi venea prea bine, dar era grena. Sau rosie?... In fine. Interviul l-am luat, iar lucrurile au mers bine pentru o vreme.

Pana-ntr-o zi, cand o colega de birou (o femeie foarte frumoasa si cocheta, de altfel) m-a intrebat daca as vrea sa ma macheze. Am zis da cu jumatate de gura – nu ma machiase nimeni, niciodata, iar eu nu stiam cum se face si nici daca o sa-mi stea bine sau nu... Dupa ce a terminat (un smokey eyes, ca acuma stiu cum ii zice :) ), a zambit, incantata, si m-a pus sa ma uit in oglinda. Prima reactie a fost de spaima – in oglinda nu mai eram eu! Cel putin nu cea pe care o stiam, ci o fata incredibil de frumoasa... M-am speriat ingrozitor, va jur! Mi-au trebuit minute intregi sa-mi revin. Apoi dadeam fuga la oglinda din 5 in 5 minute – ce bine aratam! :)

Si uite-asa s-a schimbat viata mea. Nu peste noapte, ci incet-incet, dar acela a fost momentul de revelatie, cand am inteles ca imi pot pune in evidenta calitatile si ca ochii mei, care chiar cred ca au o culoare foarte frumoasa, pot fi inca si mai frumosi daca sunt accentuati cu forma de machiaj si nuantele potrivite. Dar sa nu sarim peste etape :)

Am inceput sa intreb intai despre baza de machiaj. Mi-am identificat tipul de ten (este gras si o oroare, daca ma intrebati pe mine, desi trebuie sa recunosc ca e adevarat ce se spune, ca se rideaza mai greu :p). Apoi am cautat o crema de fata potrivita, pentru hidratare. Cu fondul de ten a durat muult mai mult – nu stiam sa-l aleg. Asa ca am cam gresit pe la inceput, dar gresind am invatat la ce reactioneaza tenul meu si la ce nu. De pilda, ca fondul de ten pudra este un mare NO-NO pentru mine :)

Cat despre farduri, aici recunosc ca am trecut prin mai multe etape. Prima pe care mi-o amintesc a fost verdele, in doua nuante. Apoi am mai diversificat putin, cu trei nuante de mov. Intr-una dintre zilele mele de nastere, am primit de la colege o trusa Lancome absolut minunata, cu nuante calde, pe care am iubit-o foarte tare (asa ca am mai primit una de ziua mea, anul urmator! :)).

In ultimii doi-trei ani insa am inceput sa citesc mai mult despre makeup si sa si experimentez mai mult. Am inceput sa folosesc creionul negru de ochi, sa diferentiez machiajele in functie de anotimp, sa-mi aleg cu grija mascara, sa-mi fac smokey eyes singurica :) si chiar sa invat sa-mi ascund micile imperfectiuni ale tenului. Inca nu ma impac cu blush-ul :)

Morala fabulei? Machiajul e o placere cotidiana care transforma o femeie si-i scoate la lumina frumusetea. Pentru ca da, toate suntem frumoase :) Si-n plus, contra unui prêt de 15-20 de minute pe zi, primiti admiratia neconditionata a celorlalti, care, credeti-ma, face minuni si diminueaza aparitia ridurilor premature :p